În decursul anilor, în biserica din Freidorf au fost botezaţi mulţi oameni cunoscuţi şi renumiţi. Cel care, privindu-l cu ochii zilelor noastre, este personajul cel mai cunoscut, a fost Johnny Weissmüller, excelentul campion de înot. Numele său în întreaga lume a ajuns un simbol, iar filmele sale sunt prezentate până în ziua de azi.

Despre el şi familia lui, într-o anumită perioadă, circulau basme şi legende. Pentru a clarifica acestea trebuie să ştim că la începutul secolului al XX-lea, în Freidorf existau două fabrici de cărămizi, care atrăgeau locuitorii neînstăriţi ai satelor din jur în căutare de muncă şi câştig. Astfel, mulţi s-au mutat aici şi printre ei şi Peter Weissmüller, originar din Variaş, care ajuns în Freidorf şi-a găsit de lucru ca zilier la Fabrica de cărămizi. Mai târziu, s-a însurat cu o localnică, Elisabeth Kersch, şi în această familie s-a născut, la 2 iunie 1904, copilul, botezat 3 zile mai târziu la biserică. La botez copilul a primit numele de Johann, în timp ce acasă a fost strigat, desigur, Hansi.

 În acei ani Europa a fost cuprinsă de febra emigrării. Familia Weissmüller a fost atinsă de ea, sătui de sărăcie şi nevoi, au emigrat în Statele Unite. Acolo micuţul Hansi a devenit curând Johnny. La şcoală s-a dovedit un înotător performant, chiar un fenomen al acelui sport. Se spunea despre el că ar înota ca un peşte.

 S-au stabilit la Chicago, unde trăiau deja mai multe familii din Freidorf, iar Johnny câştiga concursurile de înot unul după altul. După împlinirea celor 20 de ani, el a câştigat 4 medalii olimpice de aur. Succesele sale internaţionale au atras în curând atenţia Hollywood-ului. L-au chemat şi i-au încredinţat rolul lui Tarzan, iar filmul a avut un succes răsunător. De neuitat este până în ziua de azi strigătul lui Tarzan sălbaticul.

 În urma filmelor sale, Johnny Weissmüller a devenit unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi ai vremii sale. Cu cât creştea renumele său, în aceeaşi măsură se schimba şi istoria vieţii sale, a provenienţei sale. La început, probabil pentru că provenienţa sa modestă îi devenise jenantă, a pretins că ar fi urmaşul unui ofiţer de marină al împăratului Franz Iosif. Conform unei alte declaraţii, s-ar fi născut în München; dicţionarul Brockhaus indică Chicago drept oraşul său natal, iar un alt biograf scrie că ar fi văzut lumina lumii în Pennsylvania, unde se mutaseră părinţii săi de la Chicago; prin acestea au înmulţit basmele şi legendele ivite în jurul eroului. Faptele vorbesc însă de la sine: în parohia din Freidorf se păstrează registrul de botez, completat pe atunci în limba maghiară, unde negru pe alb se pot citi datele naşterii sale, numele părinţilor şi ai naşilor, precum şi ocupaţia acestora. Toate acestea sunt confirmate şi de amintirile oamenilor mai vârstnici şi ale rudelor din Freidorf, ale căror urmaşi trăiesc şi azi în Timişoara.

 Fiind un bărbat renumit, frumos şi bogat, Johnny Weissmüller se bucura de mare succes la femei. A fost căsătorit de 5 ori şi se spune că ar fi avut o legătură chiar şi cu Greta Garbo. A dus o viaţă luxurioasă, risipitoare, datorită căreia a ajuns până la urmă în sărăcie. După aceea, şi-a dus zilele ca antrenor de sport, apoi ca portar la un hotel în Las Vegas, iar până la urmă ca muncitor la docuri. Ultimele sale zile le-a trăit, slăbit, numai piele şi oase, într-o locuinţă sărăcăcioasă, până când a fost internat de vecinii săi într-un spital din Acapulco. Acolo a murit  în vârstă de 79 de ani, la 20 ianuarie 1984, sărac şi părăsit de toţi.

 Despre el s-a notat că ar fi stabilit 57 de recorduri mondiale, iar cu un an înaintea morţii lui filmele sale au fost din nou prezentate cu un succes uriaş.

 Aceasta ar fi, pe scurt, istoria acelui fiu renumit al Freidorf-ului, care devenise unul dintre cei mai cunoscuţi oameni ai lumii, pentru ca la urmă să-şi încheie viaţa sărac, bolnav şi părăsit de toţi. Ar putea fi, ca atare, subiectul unui film. Viata sa e deosebit de plină de învăţăminte: niciodată nu avem voie să ne întoarcem de la Dumnezeu, niciodată nu trebuie să uităm de El.

Freidorf este renumit printr-un episod important al Revoluţiei Maghiare, al Luptei pentru Libertate, din 1848-1849. Armatele maghiare, care au asediat în zadar Timişoara, a cărei conducere militară a rămas credincioasă împăratului austriac, şi-au amplasat tabăra în Freidorf. Conducătorul lor, generalul Bem, se instalase în Casa parohială din Freidorf, în timp ce aghiotanţii săi, printre care şi Petöfi Sándor, erau cazaţi în casele din jur.

Nu de mult, tot în cimitirul bisericii, asociaţia emigranţilor, foşti locuitori din Freidorf, a reînnoit cu ajutorul unor contribuţii materiale monumentul care a fost înălţat în amintirea germanilor căzuţi în primul şi al doilea război mondial şi a celor care au murit în decursul deportărilor, fii ai acestei aşezări. Monumentul, aflat pe partea dreaptă a cimitirului, a fost sfinţit la 3 octombrie 1998, când participanţii, aflaţi în număr mare la această festivitate, s-au rugat pentru pacea sufletelor decedate.

Acest monument este un semn din partea celor emigraţi, care, deşi la  mii de km depărtare de Freidorf, nu şi-au uitat nici eroii morţi, nici locul unde s-au născut, pământul natal îndrăgit.